Romanul furtunii
de Lucian Blaga
Furtuna se vestea pe dealuri. Toata noaptea
de luni spre marti la orizont s-a adunat.
Muntii de nori, amenintandu-ne din partea
de sud, straluminati de tunete au stat.
De teama doua inimi se facura una.
Si amandoi in asteptare-am tremurat.
Ne ocoli prapadul. Maraind, furtuna
de noi, incet, si de pamant, s-a departat.
De cate ori prin vai un trasnet mai lovea,
nestiutor de bezne crinul alb pocnea,
ca sa-nfloreasca. Iata cum cu flori de vis gradina
zilei noastre mare s-a deschis.
Contemporanul, 2 noiembrie 1962
Romanul furtunii
Aceasta pagina a fost accesata de 1908 ori.
