Risipei se deda florarul
de Lucian Blaga
Ne-om aminti candva tarziu
de-aceasta intamplare simpla,
de-aceasta banca unde stam
tampla fierbinte langa tampla.
De pe stamine de alun,
din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund,
risipei se deda Florarul.
Polenul cade peste noi,
in preajma galbene troiene
alcatuieste-n aur fin.
Pe umeri cade-ne si-n gene.
Ne cade-n gura cand vorbim,
si-n ochi, cand nu gasim cuvantul.
Si nu stim ce pareri de rau
ne tulbura, piezis, avantul.
Ne-om aminti candva tarziu
de-aceasta intamplare simpla,
de-aceasta banca unde stam
tampla fierbinte langa tampla.
Visand, intrezarim prin doruri -
latente-n pulberi aurii -
paduri ce ar putea sa fie
si niciodatã nu vor fi.
Steaua, decembie 1960
Risipei se deda florarul
Aceasta pagina a fost accesata de 3114 ori.
