Prolog
de Lucian Blaga
O, tineri, cari umblati printre frumseti,
ce fel de tineri sunteti, tineri cintareti?
V-a parasit de tot, dumnezeirea?
Uitarati cintecul, ce-l cere firea?
Sau nu-l gasiti? V-a amutit in gura
Cuvintul ce alege lamura din zgura?
Neincercind in cale nici o vraja,
voi tineti portilor o trist straja.
S-a intimplat sa port cindva faclia
din vale-n deal, din noapte-n zi,
pe drumuri ce mereu vor fi,
calauzindu-va pina la pragul
unde-n azur domneste maretia.
S-a intimplat sa cint prin vreme paminteasca
tot ce-i inalt, tot ce-i frumos,
tot ce iesi ca din tiparnita cereasca:
porunci si pravili, noime, legi,
visuri ce ti se dau si nu le-alegi,
cai de ursita, tinte, ce se-adulmeca de-abia
la virste cum se face-a mea,
zbor de-mplinire, ultime-naltari,
prin cari pamintului ii scapi subt zari.
De ce taceti voi tineri cintareti?
UItarati cintecul, ce-l cere firea?
Sau asteptati!
ca inima ce are dreptul la odihna,
sa cinte-n locul vostru si iubirea?
Gazeta literara, 28 decembrie 1967
Prolog
Aceasta pagina a fost accesata de 3012 ori.
