Porumba
de Lucian Blaga
De intrebari ce ma framanta
imi limpezesc suflet si frunte
pe langa porumbarul cu fapturi marunte
cari ganguresc si nu cuvanta.
Alba porumba imi ridic din cuib,
curata ca un bulgare de nea,
cu penele crescute pasareste,
dar inca fara zbor, fara ispita-n ea.
Ce calda-i pe subt aripi! -Printre flori
ma minuneaza-n totul, omeneste.
Trecut si zbuciume imi uit, caci alba
zbatandu-se imi aminteste
alt proaspat alb, fiinta-arzand la fel,
ascuns, fierbinte, pe la subtiori.
O, gand-vartej! Deasupra mea
ce flori de nori, ce zori, ce sori!
Poezii, 1962
Porumba
Aceasta pagina a fost accesata de 2323 ori.
