Piatra vorbeste
de Lucian Blaga
(pe o statueta a lui Budha)
De cate ori lovesti pe-un trecator in fata,
tasneste sange din obrajii unui inger in cer.
De cate ori arunci o intrebare nedreapta
dincolo de viata ta,
un nou mar al cunoasterii creste
sa-ti prapadeasca samanta cu serpii lui.
Voi treceti si veniti -
Subt un mare cantar ce pluteste peste toate,
numai eu stau aici
si nu-mi misc nici un deget.
Faptele si oglindirile lor in ape ceresti
imi joaca subt ochi.
Miezul noptii a plesnit -
din el cad doisprezece samburi pe-un clopot de aur.
Sunt inca tot pe pamant?
Cugetul romanesc, aprilie-mai 1923
Piatra vorbeste
Aceasta pagina a fost accesata de 2239 ori.
