Orizont pierdut
de Lucian Blaga
Cand anul nu-ti este prielnic
te-ntorci sa te-mpaci printre umbre.
Undeva in trecut te intampina pragul.
Cat de aproape una de alta
sub crugul albastru, in Lancram, isi stau
alaturea cele potrivnice, ziua si noaptea.
Cat de domol se-mpleteste insul acolo cu legea.
Cat de firesc langa vetre se leaga
prin vremi volnicia si soarta,
si cum se revarsa durerea in talc mai inalt totdeauna.
Traiesc inca mumele. Unde ele se tanguie-n jale pagana,
unde lacrima cade-n tarana,
randunica mai ia si acum cate-o gura de tina
sa-si faca sub streasina casa.
Contemporanul, 13 mai 1968
Orizont pierdut
Aceasta pagina a fost accesata de 2092 ori.
