Noi si pamantul
de Lucian Blaga
Atatea stele cad in noaptea asta. Demonul noptii tine parca-n
mani pamantul si sufla peste-o iasca naprasnic sa-l aprinda. In noaptea asta-n care cad atatea stele, tanarul sau trup de vrajitoare-mi arde-n brate ca-n flacarile unui rug. Nebun, ca niste limbi de foc eu bratele-mi intind, ca sa-ti topesc zapada umerilor goi, si ca sa-ti sorb, flamand sa-ti mistui puterea, sangele, mandria, primavara, totul. In zori cand ziua va aprinde noaptea, Cand scrumul noptii o sa piara dus de-un vant spre-apus, in zori de zi as vrea sa fim si noi cenusa, noi si - pamantul.
Glasul Bucovinei, 1 aprilie 1919
Noi si pamantul
Aceasta pagina a fost accesata de 3135 ori.
