Noaptea
de Lucian Blaga
Si in desert se lupta ochii
in lacrimi sa cuprinda zarea,
Caci intuneric mi-i ineaca
Si mi se tulbura cararea.
Mi-esti drag-acum, tu, noapte sfinta,
Cu plinsul tau domol de stele,
Caci porti in firea ta curata
Comoara visurilor mele.
Din inaltimile albastre
incet o raza se desprinde,
Prin negura taindu-si calea
Si-o jale-adinca ma cuprinde.
Ca-i vad trudita zbuciumare,
Sa afle rostul meu pe nume
Si lupta ei necontenita
in calea mea sa ma indrume!
Stiam odata graiul razei...
il desluseam din plins de stele,
Dar mor acuma in adincuri
Si graiul razei-l duc cu ele...
Eu le privesc cu-nduiosare
Cum licarind se sting tacute
Si-ascult cum picura din slava
Povestea dragostei trecute...
Noaptea
Aceasta pagina a fost accesata de 3135 ori.
