Monolog
de Lucian Blaga
Saluta tu - anul!
Rastoarn-apoi brazda si-ntinde-o visand pana-n soare rasare.
In palma ta rodul cadea-va deplinul, cum cade la capat de vraja - aminul.
Izvoarele toate si focul, trabantii, ii poarta deasupra, in mana, inaltul.
Adauga tu pasului numai increderea, evlavia, grija si saltul.
Saluta tu - anul!
Largeste-ti fiinta si peste cea margine cruda care te curma.
Vezi, pulberea pragului tine de tine la fel ca si sfera si luna, din urma.
Sporeste-ti cantarea precum se cuvine, da ceasului intelepciunea ce-o ai.
Norocul de aur, visatul, sub stresini ti-l daruie sarpele casei si zeii din plai.
Revista fundatiilor regale, noiembrie 1938
Monolog
Aceasta pagina a fost accesata de 2017 ori.
