Te irosesti in incordari de arc
langa rotile mari de otel.
Strivesti intre degete sanii materiei.
Iti sunt de pacura mainile si afumate in zorile.
Lucratorule, cu sortul de piele albastra,
pentru tine masinile canta
mai frumos decat privighetorile.

Lucratorule, cu sortul de piele albastra,
tu stii ca frumoase sunt
numai lucrurile iesite din puteri omenesti.
Tu stii ca nici o stea
n-a fost facuta de mana ta,
si-ti zici: orce-ar spune prea multii guresii poeti,
nici o stea nu-i frumoasa.

Din fantani sfredelite-n osia planetei
iti scoti galetile de foc.
Nu te cunosc, nu ma cunosti,
dar o lumina aluneca
de pe fata ta pe fata mea,
si-o strig in sfintele vanturi.