Inviere de toate zilele

de Lucian Blaga

O inviere e pretutindeni, pe drum
si-n lumina desteapta.
Ochii mi se deschid umezi, si sunt impacat
ca fantanile din imperiul lutului.
Trecatorule, oricine-ai fi,
ridica si tu peste mine mana ta dreapta.
Astazi n-o sa mai cert nici o fiinta,
nici pietrele, nici oamenii, nici buruienele.
Sunt in mijlocul privighetorilor. Invie strabunii?
Rugaciunea de-atatea ori inceputa
mi se sfarseste si zic:
Tata, te iert ca-n adanc
m-ai semanat intre brazdele lumii.

Ziua vine ca o dreptate facuta pamantului.
Flori peste fire de mari
imi lumineaza din larg -
aureole pierdute pe camp de sfintii trecutului.

Gandirea, 20 decembrie 1923

Inviere de toate zilele


Aceasta pagina a fost accesata de 3142 ori.