Din clima fierbinte
a basmului, sfinte
irog inorog
c-un semn te invoc.
Din verde molatic
s-aude copita,
adanc, paduratic,
apari ca ispita.

Tarcoale nu-mi da
si nu adasta!
Ci ia-o-nainte
cand ceasul va bate,
solie cuminte
spre vechea cetate.

Cand intri, ia seama
la podul cu vama,
la numarul casei,
la curtea Frumoasei.
Cu sunet de soarta
loveste in poarta!

Atinge cu cornul
de trei ori zavorul
ca-n rituri de leac
ramase din veac.

Atinge si piatra
si pragul si vatra.
Si daca Frumoasa
ingaduie - vezi-i
aleanul amiezii.

Atinge-i coroana,
obrazul si geana,
naframa cu lacrimi
si perna cu patimi.
Tu las-o in schimb
privirea sa-si treaca
si mana oleaca
prin albul tau nimb.

C-un muget da-mi veste
-apoi paraseste
cetatea si murii
spre pacea padurii.