In valea regilor
de Lucian Blaga
Gramezi de frunze-n cercuri. Octomvrie deplin.
Razbat doar anevoie prin
fosnirea rosie-a coroanelor
surd si dintr-o data
de pe fruntile copacilor cazute.
Alaturi au ramas copacii, muti ca niste regi
tradati si cu privirile scazute.
Si mult ma mir ca nu se-nclina
nici unul pana jos sa-si nalte iar
pe crestet stralucirea.
S-ar parea ca e o maretie
sa-ti vezi coroana la picioare.
Prin valea regilor cand trec,
asemeni lor, imprejmuit de toata firea,
cu manile pe inima, m-opresc
si stau asa, pana la glezne
in aur ravasit.
Ce lesne
ar fi sa mi-l ridic din nou pe frunte,
dar nu ma mai aplec.
Steaua, decembrie 1969
In valea regilor
Aceasta pagina a fost accesata de 1956 ori.
