Calea Lactee abia ghicita se pierde
scrisa in noapte fierbinte si calma,
ca linia vietii runic sapata
intr-o imensa zabavnica palma.

Pasnic ca untdelemnul cel vesnic
se scurge subt bolti Aheronul.
Acum ah de trecere cine va-ncepe cantarea?
Acum ah negrele ape cui ii dau tonul?

Pescarusi speriati din tenebre se-nalta
cand luntrea cu umbre aluneca iara.
Suflete-n zbor de frunte mi se lovesc
zbarnaind ca radastile-n vara.

Total e implinit. De sapte ori rasucit
rasufla in somn Aheronul.
Acum ah de trecere cine va-ncepe cantarea?
Acum ah negrele ape cui ii dau tonul?