Ecce homo
de Lucian Blaga
Din ce mi-am plamadit nestavilita nebunie de-a trai
Si dulcea sete de-a juca,
Cand din pamant sorb numai fiere?
Cand vad cum iedera se-ntinde pe morminte
Ca lauri pe fruntea unor neindurati invingatori, -
Din ce-mi hranesc scanteia de avint,
Din ce-mi hranesc scanteia mea de ras, de nu se stinge.
Si cand cutreier blestematele ogoare, ce minune
Ma-mbata de visez ca eu pasesc pe bolta unui cer?
Si ce venin ma face s-aiurez si sa aud
Cum glia - neagra de pacate -
Rasuna - sfanta ca un clopot -
Sub pasii mei de plumb?...
Nu stiu. Atita doara pot sa strig cutezator in vant:
„De ziua de apoi nu ma-nspaimant -
De coltul meu din iad, prevad, ca o sa ma bucur
M-oi bucura de-un colt in el
Ca de un rai intreg!"
Tribuna, 23 octombrie 1969
Ecce homo
Aceasta pagina a fost accesata de 4109 ori.
