Doamne, ingaduinta ta
de Lucian Blaga
Ingaduinta Ta nu are nume
cand de-ale mele griji si fapte-mi vad.
S-ameninti cu avan, ceresc prapad
nu e-n fiinta Ta un gand anume.
Nu osandesti ca umbletul mi-e stramb
(de ce-ai spori cu-aceasta nota drama?)
de vreme ce la Tine nu iau seama
mai mult decat la floarea de pe camp.
Oglinda nu Te vede - si la randu-mi
nici eu. Te faci simtit asa-ntr-o doara.
Cand micile ispravuri masurandu-mi
eu la cantar incerc pe-ascuns sa-nsel,
o piatra pe tipsia prea usoara
Tu lasi sa-ti cada tainic din inel.
Viata romaneasca, ianuarie 1968
Doamne, ingaduinta ta
Aceasta pagina a fost accesata de 2129 ori.
