Cintecul brumelor, urmelor
de Lucian Blaga
Ca o pulbere de-argint
inghetase roua.
Brumele s-au nascocit -
Era ziua doua.
In dumbravi incremeneau
stinse-n scrum de vise
ca-ntr-o lume de cristal
sevele inchise.
Pe sub zarea unde rar
ne era popasul,
ne lasam pecetile -
urmele, cu pasul.
Cu al Ariadnei fir
insemnam intinsul -
pentru cind ne-om parasi
albul, paradisul.
Brumele s-au nimicit -
era ziua noua.
Duhul lumilor prea cald
dezghetase roua.
Molcom inca scumpul gind
catre-un loc ma-ndruma,
unde soarele iti bea
urmele din bruma.
Contemporanul, 16 iunie 1961
Cintecul brumelor, urmelor
Aceasta pagina a fost accesata de 2477 ori.
