Cerbul
de Lucian Blaga
De saptamani un rosu cerb prigoana
si-o inteteste. Ciuta-i printre ruguri
de corni zdrobeste in copite struguri
si piere in faget. Se-aude goana.
Prin brume, cerbul de imbold si visuri
c-un raget cearca sa se mantuie.
Dar ciuta disparuta-l bantuie.
Sublimul foc il mana spre abisuri.
De sete ars, cum tremura in totul
ajuns la iezer - cerbul!
Dar abia atinge apa mulcoma cu botul.
Din luciul albastriu, precum e fierul,
sorbind, cu grije-alege, parc-ar vrea
sa bea usor, din apa, numai cerul.
Steaua, decembrie 1960
Cerbul
Aceasta pagina a fost accesata de 2220 ori.
