Spicele-n lanuri - de dor se-nfioara, de moarte
cand secera lunii pe bolta apare.
Ca fetele cata, cu parul de aur,
la zeul din zare.

O vorba-si trec spicele - fete-n vapaie:
secera lunii e numai lumina -
cum ar putea sa ne taie
pe la genunchi, sa ne culce pe spate, in arderea vantului ?

Aceasta-i tristetea cea mare - a spicelor
ca nu sunt taiate de luna,
ca numai de fierul pamantului
li s-a menit sa apuna.

Poezii, 1962