Vazui in Pompei acel cane roman.
Asa ni-l voira zeitele sortii -
mulaj conservat in materia mortii,
sa nu-l putrezeasca nici ploaie, nici an.

Iesise sa scape din norul din usa,
de noaptea cazuta din munte cu foc.
Dar canele, scurt rasucindu-se-n loc,
se stinse ranjind si muscand din cenusa.

Te vad Dumnezeule - plumb, scrum si nor -
odata venind peste mine prin usa,
din muntele cerului, cotropitor.