Amiaza e dreapta. Linistea se rotunjeste albastra.
Zboruri spre ceruri cresc.
Glasuri se irosesc. Fiinte se opresc.
Vitelul in trupul vacii ingenuncheaza
ca-ntr-o biserica.

Maica Precista, tu umbli si astazi razand
pe carari de jocuri de apa pentru broaste testoase.
Intre ierburi inalte si goale
copilul ti-l dezbraci
si-l inveti sa stea in picioare
Cand e prea rau
il adormi cu zeama de melci.

Pentru tine lumea e o pecete
pusa pe-o taina mai mare:
de aceea mintea nu ti-o muncesti
cu nimic.

In caza langa blidarul cu smalturi rare
in fiecare zi pazesti cu rabdare
somnul marelui prunc.
A mustrare clipind
te superi doar
cand ingerii trantesc prea tare usile
venind sau iesind.