Annabel Lee
de Lucian Blaga
Intr-un regat langa mare, pe care
Poate ca ai sa-l cunosti intr-o zi,
Traia odata, de mult, o fata
Pe nume Annabel Lee.
Ursita i-a fost de a fi iubita
De mine si de-a iubi.
In acel regat langa mare, eu si ea.
Amandoi eram doar niste copii.
Ne iubeam insa cu-o dragoste ce intrecea
Orice dragoste, eu si Annabel Lee.
Inaripati, chiar serafimii din cer
La dragostea noastra-ar fi putut ravni.
Aceasta-a fost pricina pentru care
Peste regatul de langa mare, veni
Un vant, ce, sufland dintr-un nor,
Ingheta pe frumoasa mea Annabel Lee.
Rude inalte o dusera, s-o-nchida-n mormant,
In regat langa mine, intre falcii.
Mai putin fericiti decat noi, ingerii
In rai s-au prins a ne pismui.
Aceast-a fost pricina, numai aceasta,
Precum toti oamenii stiu, ca vantul veni
Si-n regat sufland, cu inghet
Nimici pe-a mea Annabel Lee.
Dar mult mai tare-a fost dragostea noastra,
Decat dragostea tuturor, a tuturor celor vii
Mai varstnici, mai intelepti decat noi,
Nici ingerii sus, nici demonii jos, nu pot desparti
In cer si sub mare, sufletul meu
De sufletul mandriei Annabel Lee.
Caci luna niciodat' nu luceste fara ca vis sa-mi aduca
Despre frumoasa Annabel Lee.
Niciodata stele rasar fara a-mi aminti
Ochii frumoasei Annabel Lee.
Si asa in mareea noptii eu zac
Langa draga mea, draga mea, viata si mireasa mea,
In mormantul ei langa mare,
Pe tarm, in mormantul fara faclii.
(din poezia americana
Edgar Allan Poe 1809-1849)
Annabel Lee
Aceasta pagina a fost accesata de 5157 ori.
