Andante
de Lucian Blaga
Purtam inca in noi, fara izbanda, visuri,
cu libertati imaginare ne-nganam.
Mai stau de paza ca in flacari, stau ca sabii
severii plopi pe langa drumul ce-l umblam.
Sa evadam din cuviinta si din pravili -
indeamna cateodat' din inima un glas,
si din caverna sa, cu grai de-argint, un greer
indeamna zi cu zi si ceas cu ceas.
Pe deal, intr-o podgorie stropita vanat,
te-as duce uneori, sa ne lovim de soare.
Sa ne intampine o piersica pe creanga
ca un pacat de aur, toamna, pe dogoare.
Se-ntampla, pentru ochii tai (ochi de padure),
sa-nchipui uneori o vanatoare-vis.
Intr-un noian de frunze rosii, de odihna,
gandesc sa-ti pun sub cap un iepure ucis.
Chemari de corn si goane pe la vaduri,
din ceas de zori si pana-n ceasurile lunii,
ne ispitesc mereu, spre vai, spre culmi, pe
unde asemenea sa devenim salbaticiunii.
Dar totdeauna, iar si iar, ca sabii plopii
se-mpotrivesc. Suntem invinsii fara lupte
in dureroasa urbe, umbre printre umbre -
de vanatori uitam, de soare si de fructe.
Poezii, 1962
Andante
Aceasta pagina a fost accesata de 2096 ori.
